Despre mitocani (1)

Despre mitocani (1)

Observ ca mitocanul este obiect de studiu serios pentru din ce in ce mai multe publicatii si din ce in ce mai multi „oameni de bine”. Nu puteam sa raman in afara acestui subiect „la moda” si sa las ceasta materie fara o parere avizata. Spuna avizat pentru ca ma intalnesc zilnic cu zeci de oameni si cunosc mitocania in atat de multe forme, incat am ajuns sa o recunosc imediat si chiar am devenit imun la ea

MITOCĂNÍE, mitocănii, s.f. Atitudine, comportare, afirmaţie etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. N-o sa gasiti in acest articol un rezumat al formelor de mitocanie si nici vreo parere personala despre „grataragiul” din curtea blocului, „injuratorul” din spatele volanului sau „cocota” plina de principii de care se dezbraca de ele chiar mai iute decat de haine, ci am sa va supun atentiei o forma de mitocanie chiar mai des intalnita de mine decat cele pe care vi le-am descris mai sus si poate chiar mai periculoasa pentru ca ne aduce o stare de depresie care se poate sa ne atraga intr-o capcana a negativismului epidemic.

Ati intalnit oameni care in permanenta sunt „contra”, sunt „Gica - contra”, privindu-va zambitor, cu intelegere si avand in repertoriu afirmatii puternice de genul „mda, dar nu e chiar asa” pe care vi le „scuipa” in timp ce ochii si-i arunca in lateral, clatina din cap a neincredere, iar colturile buzelor se strang ca de un dezgust venit din experiente triste nenumarate. Nu conteaza ce ai spus, cum ai spus sau cat de bine ti-ai pregatit afirmatia, el te contrazice cu superioritatea data de „amareala” vietii. DA, acesta este modelul de mitocan cel mai larg raspandit printre noi. Intotdeauna spune nu, intotdeauna este circumspect fara motiv, intotdeauna cauta sa gaseasca „betesuguri” inchipuite, se plange de orice, blesteama conditiile de trai care l-au facut sa nu se poata dezvolta suficient si care nu-i ofera conditii ideale de a-si pune in aplicare ideile marete, suduie sefii pentru lipsa lui de eficienta si este, pe scurt, plin de frustrari pe care abia asteapta sa le goleasca in fata ta cu orice ocazie, indiferent daca este potrivita sau nu.

Mmmda, am intalnit o multime de astfel de oameni a caror singura reactie in fata a indiferent ce spun sau fac este sa nege, cautand argumente sa nu faca nimic. De cele mai multe ori, aceasta „specie” de mitocan o gasesti printre cei care n-au facut nimic in viata lor, n-au nici o realizare, n-au nici o actiune notabila pe care sa o prezinte, mereu avand afirmatii de genul: „Eu am vrut sa..., insa...”, „Eu ma gandeam ca..., dar ala...”, „Eu le-am spus ca..., dar ei au facut dupa capul lor si atunci mi s-a taiat”. In concluzie, lumea-i rea ca nu vrea sa faca asa cum zic ei si asta este un motiv suficient de puternic de a nu mai face nimic. Sunt adevarati teoreticieni ai situatiilor pe care nu le cunosc, academicieni ai nimicului, exegeti apocaliptici care echilibreaza pozitivismul si actiunea prin...nimic.

Iata o forma de mitocanie cu care ma intalnesc des si a carei deconspirare am considerat-o necesara. Va astept comentariile si opiniile.

Decizii intelepte.