Ma-ntreb acum, in orisice secunda,
Pe unde esti, pe unde vei pleca.
Nu are nimeni ce sa imi raspunda
Doar linistea din jur e tot mai grea.
Fereastra mea mai sta aprinsa-n noapte
Si ceasul doare, in bataia lui.
In jurul meu te simt asa aproape
Dar ma despart de tine-atatea lumi.
Cand simt ca nu mai am nici o putere,
Incerc s-adorm, sa nu ma mai gandesc.
Dar sunt tot treaz de mii si mii de ore,
Cand urma ta incerc s-o regasesc.
Am ramas doar noi,
Desi in jur e-atata lume care
De-un milion de ori,
A ascultat povestea noastra trista,
Si s-a minunat
Ca inca nu s-a terminat,
Ca mainile se mai ating usor, in timp ce ochii nostri se privesc...
Am ramas doar noi...
Ei, care ne privesc,
Nu pot cuprinde-n mintea lor nimic
De ce mai stau si ma alint,
De ce zambesc si ma prefac ca inteleg
Cand spui cuvinte dulci,
De fapt nu inteleg nimic,
Tu vrei sa fugi de fapt,
Tu vrei sa se termine acum,
Iar eu incerc ca un nebun sa te opresc.
Era un timp, cand lumea toata
In urma noastra lung privea
Si noi paream asa deoadata
Doi vinovati, iubita mea
Postări
6 comentarii:
foarte profunda poezia...te-am cunoscut in cateva ore , si mi-ai ramas drag forever
emotionante si sincere versuri in aceasta poezie...
emotionante si sincere versuri in aceasta poezie...
Acum, aici!
Stiam ca este o combinatie de sunet frumoasa intre Compact si Holograf, dar nu imi imaginam sa iasa atat de bine cu Vasile Seicaru in final!
Felicitari!
Numai bine!
Aceste versuri nu-mi apartin , ci doar mi-au placut foarte mult. Foarte, foarte mult.
Sunt versuri frumoase, iar combinatia lor m-a incantat! Felicitari pentru felul in care le-ai asezat!
Trimiteți un comentariu